Dan, căpitan de plai

       Ei se grăbesc spre locurile cotropite de duşmani, aruncându-se in lupta unul intr-o parte,celălalt in alta parte,ambii făcând minuni de vitejie. Ursan este rănit, dar Dan nu-si părăseşte prietenul si îl apăra cu paloşul sau năprasnic. Fulga apare ca o vijelie si îşi răpeşte părintele. In acelaşi timp, apar si arcaşii din Orhei, care-I pun pe duşmani pe fuga.
            Ghirai,înfrânt, trece Nistrul si il ia prizonier pe Dan, care fusese si el rănit. După trei zile de disperare pentru ruşinoasa-I înfrângere, hanul tătar urzeşte planuri e răzbunare. Chemându-l pe viteazul oştean in cortul sau , el ii propune sa renunţe la legea strămoşeasca,salvându-si viaţa si acoperindu-se de daruri. Altfel, va muri de mana călăului. Bătrânul Dan refuza demn, preferând sa moara. Apoi îl roagă pe han sa-l lase sa mai sărute o data pământul tarii înainte de a muri. Impresionat, Ghirai îşi da consimţământul: îi dezleagă lanţurile si ii da chiar calul sau pentru a se întoarce in tara. După ce trece Nistrul, bătrânul oştean, respirând aerul Moldovei, mai priveşte o data printre lacrimi pământul ţarii, apoi îngenunchează, se închina si săruta cu smerenie glia străbuna. Revenit in cortul lui Ghirai ,romanul moare, trezind admiraţia duşmanului.