Castelul fetei în alb

               

                Cireşarii pleacă într-o nouă aventură, însă aceasta de salvare. Ei pleacă pe drumul unui bilet trimis de prietena lor Laura, numită şi fata în alb, devenită prizonieră în Castelul celor două cruci.

                Era o zi obişnuită de vară, vacantă, monotonie, lene, amorţeală, adică tot ce nu se potriveşte tinereţii. Toţi erau plictisiţi. Într-o zi, Tic descoperă o fată nouă, interesantă, îmbrăcată într-o rochie albă, care se plimba în curtea şcolii. Acesta a încercat sa o spioneze, dar supărat că nu i-a ieşit ba chiar a fost jignit fiind numit, spion prost, acesta îi întinde o capcană.

                Tic şi dan scriu o scrisoare, în care îşi dau întâlnire cu fata în alb, în parc, dar aceasta nu vine, ba chiar îşi bate joc de ei. Deci lui Tic i-a mai rămas doar ideea de a se îmbrăca în cerşetor şi de a afla unde locuieşte Laura.

                Între timp, Ursu se pregăteşte pentru un concurs de box. El câştigă acel meci deoarece Tic îi scrie un mesaj, şi anume ,,Trebuie să învingi, Lucia” pe care i-l trimite în pauza, aruncându-l cu praştia împreună cu o bomboană de la Lucia. Victor şi Ionel erau plecaţi din oraş, deci Dan, Maria şi Lucia se cam plictiseau.  

                Pentru a o cunoaşte mai bine pe Laura Maria se duce cu cele mai bune intenţii la casa ei. Dar efortul Mariei nu a avut nici un rezultat.

                Într-o zi Laura părăseşte oraşul fiindcă nu mai putea suporta răutăţile bunicii sale. Tic a aflat despre această ispravă a Laurei, iar bunica îi arată scrisoarea lăsată de ea în care îi spune adio. După ce părăseşte casa Laura ajunge pe muntele ,,Găleată” de unde este răpită de trei indivizi, care o închid în castelul visurilor ei, într-o încăpere unde singurul prieten era un pisoi pe nume Phillipe.

                După câteva zile Laura le scrie în secret cireşarilor spunându-le despre castelul viselor ei, chemându-i în ajutor, dar uită să precizeze cel mai important detaliu, locul unde este castelul. Din mână în mână scrisoarea ajunge la destinaţie, iar după ce cireşarii o citesc pleacă în căutarea prizonierei în alb. Tic porneşte în căutarea mesagerului, în timp ce Tic şi Ursu cercetează ruinele de la Vultureşti. După câteva cercetări amănunţite Dan şi Ursu găsesc un document foarte vechi scris de un anumit logofăt de divan Cristache Zogreanu. În timp ce ceilalţi se chinuiau să o găsească pe fata în alb, Laura găseşte în camera ei un document care dovedeşte existenţa celor două castele.

                Cu ajutorul lui Victor care abia sosise în oraş, al Luciei, Mariei, lui Dan şi desigur a lui Ursu dezleagă misterul documentului şi pornesc la Şoimeni în căutarea ,,Castelului celor două cruci”    , unde îl găsesc de asemenea şi pe Tic. După multe cercetări în apropierea Şoimeniului, într-o stâncă, Ursu dă peste o gaură în formă de romb care este intrarea în castelul visurilor Laurei.

                După multe peripeţii, în această gaură, ajung în castel. După ce au trecut de toate primejdiile şi au cercetat în amănunt castelul ajung să o salveze pe Laura, intrând  în cealalta aripă a castelului prin coloanele din camere. În final cei trei indivizi care o răpiseră pe Laura se dovedesc a fi tatăl Laure, un renumit profesor de arheologie din universitate şi asistenţii săi care erau în căutarea fosilelor.

Cavalerii flori de cireş

                Tic, Maria, Lucia, Dan, Victor, Ursu(Teodoru Teodor) şi Ionel sunt curajoşii care pleacă într-o aventură pe care o plănuiesc de mult timp.

                Moş Timofte, paznicul şcolii le spune celor şapte ,,cireşarii” deoarece aceştia locuiesc pe strada Cireşului.

                Expediţia pe care cei şapte o pregătesc are ca destinaţie Peştera Neagră şi este programată chiar la începutul vacanţei de vară. Cireşarii şi-au pregătit aparate T.F.F., lanterne vânătoreşti, frânghii şi multe altele. Plecarea este joi, 5 iulie la ora 5 a.m. . Până au ajuns la Peştera Neagră, cei şapte au trecut prin multe primejdii.

                Când au ajuns la peşteră cireşarii s-au împărţit în două grupe: o grupă cerceta în peşteră, iar ceilalţi pe lângă aceasta.

                Cireşarii erau în pericol atât afară pe munte cât şi în peşteră. Cei patru cireşari care cercetau peştera trebuiau să ţină piept primejdiilor impuse de vânătorul Petrăchescu cel care minţise că nu mai are barcă şi refuzase să le-o împrumute cireşarilor pentru expediţia lor chiar dacă aceştia erau dispuşi să o închirieze.

                Afară pe munte vremea se înrăutăţea cu fiecare minut, iar ţinta vijeliei era cei trei copii şi cortul lor. Aceştia au reuşit să se adăpostească într-o colibă aflată în paragină, care din păcate era departe de locul unde campaseră.

                Vânătorul Petrăchescu era hotărât să-i împuşte pe cei şapte cireşari, dar prima lui victimă a fost chiar coechipierul său. Vânătorul avea un plan bine pus la cale, acela de al face vinovat pe coechipier de moartea celor şapte, dar de frica de a nu ajunge la închisoare acesta sa sinucis.

                Vânătorul nu ştia un lucru, cânt Tic i-a furat barca de cauciuc din ascunzătoarea secretă pentru a-i ajuta pe prietenii lui să-şi ducă expediţia la bun sfârşit, acesta a inversat şi cartuşele pentru puşca vânătorului.

                Pericolul fusese îndepărtat, dar fără ajutorul lui Ursu, al Luciei şi al lui Dan, cei patru cireşari nu ar fi reuşit sa iasă din peşteră. Cu ajutorul lui Ursu călăreţii au putut să-l prindă pe vânătorul Petrăchescu, care a fost dus la închisoare.

                Când calvarul s-a sfârşit toţi s-au dus la cabana lui nea*Vasile şi a soţiei acestuia. Moş Timofte a avut o surpriză extraordinară când s-a trezit, l-a văzut pe Tic care se uita cu argint în ochi şi cu mâinile la nas fluturându-le pe ascuns spre nevasta înspăimântată a cabanierului.