Baltagul

                O familie simpla de la tara formata dintr-un fecior si o tanara crescuti, ingrijiti si invatati sa munceasca de doi parinti Victoria si Nechifor Lipan. Nechifor Lipan, de meserie cioban, a plecat cu niste treburi departe de casa, mai exact sa dus sa cumpere niste oi dintr-un sat mai indepartat.

                Pe vremea cand el plecat la drum afara era inca frumos si cald, dar aceasta vreme prielnica nu a durat mult timp dupa plecarea lui. Imediat dupa ce Nechifor sa dus sa rezolve treburile vremea a devenit total neprielnica. Satul a fost cuprins de ger si ninsoare. Victoria ingrijorata de faptul ca sotul ei nu ia mai trimis nici o scrisoara sau macar un raspuns la nenumaratele scrisori trimise de femeie aceasta sa dus pentru a cere sfat parintelui. Acesta i-a spus sa tina post negru cateva vineri cat crede ea de cuviinta sa se roage si apoi sa plece sa il caute.

                Dupa ce a fost si a cerut sfat parintelui sa dus la o prietena si sa descarcat de toate grijile pe care l-e avea in suflet. Ea, Victoria, avea doua variante Nechifor Lipan a fost omorat sau si-a gasit linistea in bratele altei femei. Inca nu stia care este cea mai credibila. Dupa postul si rugaciununea care a durat atata timp incat a facut-o pe femeie sa fie mai nelinistita sa dus la o biserica mai mare a cerut ajutor unei icoane facatoare de minuni si a cerut ajutor unui alt parinte.

                Dupa o perioada mai scurta, cel drept, a plecat in cautarea sotului sau care din toamna nu a mai dat pe acasa si nu a dat nici un fel de semn de viata. A mers pana la un anumit punc in tovarasie cu un prieten apropiat a lui Nechifor. A urmat exact drumul pe care la parcurs el. A intrebat la fiacare crasma despre el, stiind ca acesta se opreste foarte des pentru a schimba o vorba cu oamenii ospitalieri. Pana a ajuns la ultima crasma unde a poposit Nechifor Lipan a strans mai multe informatii. A aflat ca acesta a cumparat doua treimi din oile pe care trebuia sa le cumpere si pe cealalta treime a data celor doi ciobani cu care a mers in tovarasie pana la ultima crasma unde a fost vazut. Si ca acolo ar fi vandut oile lui celor doi si ar fi facut cale intoarsa.

                Cu toate aceste informatii sotia sa dus la subrefect ca sa ii ceara sa se ocupe de caz si sa alerteze autoritatile. Ea insa isi continua cercetarea pe cont propriu. Cu ajutorul unor oameni minunati a reusit sai intrebe cate ceva pe cei doi tovarasi de drum. Peste ceva timp cercetarile femei au ajuns pana intro padure unde era o casa si unde din intamplare a gasit cainele lui Nechifor care i-a condus la cadavrul sotului Victoriei. Aceasta i-a spus subprefectului tot, iar acesta i-a interogat pe cei doi, dar femeia si-a exprimat dorinta de al inmormanta pe Nechifor cat mai repede si ca cei doi tovarasi de drum impreuna cu subprefectul sa vina la inmormantare. Dupa ce mortul a fost ingropat la masa femeia a inceput incet, incet sa ii acuze pe cei doi si la un moment dat a dezvaluit banuiala ei care la infuriat pe unui din tovarasi, cel vinovat. Gheorghita, fiul Victoriei, care avea baltagul cu care tatal lui a fost omorat in mana amenintat de vinovat a fost nevoit sa il raneasca cat de putin cu baltagul in frunte.

                Faptul ca era pe moarte la facut pe tovarasul de drum al mortumui sa recunoasca ca el la omorat pe Nechifor Lipan.